În 2006, câțiva oameni din industria de marketing și comunicare românească su simțit nevoia să înființeze o școală pentru juniorii și mid-seniorii din industrie, care să le completeze acestora studiile și experiența cu lucruri practice, reale și fundamentate.
Este vorba de:
- Felix Tătaru – Președintele GMP Group / Președinte IAA Global & Președinte al Boardului Școlii IAA
- Afrodita Blasius – Managing Director Bridge Communication / membru în Boardul Școlii IAA / Profesor la Școala IAA.
- Dan Petre – Managing Director D&D Research / Membru în boardul Școlii IAA / Profesor la Școala IAA.
- Victor Dobre – Director Executiv IAA / Membru în boardul Școlii IAA / profesor la Școala IAA
- Cristina Gheorghe – Președintele Institutul Dezvoltării Personale, Leaderii Inspiră / Membru în boardul Școlii IAA / profesor la Școala IAA
Am vorbit cu fiecare dintre ei pentru a vedea care au fost insighturile care au dus la dezvoltarea acestui proiect educațional de marketing și comunicare, ce i-a motivat, dar și care era situația industriei pe atunci.
Felix Tătaru ne povestește:
La începutul anului 2006, când am fost ales președinte IAA România, am făcut o analiză la ce se întâmpla atunci în piață. Țin minte că eram cu Alexandra Olaru, care era vice-președinte al asociației, și împreună am fost de acord că una dintre problemele cele mai mari ale pieței de marketing și comunicare era lipsa forței de muncă.
Era anul de dinaintea aderării României la Uniunea Europeană, toate companiile voiau în România, era un El Dorado și nu era suficientă forță de muncă.
În acest context, ne-a venit ideea de a face o școală intensivă pentru a ridica standardul industriei. A fost o nevoie tactică, punctuală. Ulterior am dezvoltat școala și am formulat o viziune cu alți oameni care s-au alăturat boardului școlii.
De la gândul inițial a durat aproape un an s-o punem în practică. Noi nu știam să facem o școală, așa că am lucrat cu Codecs, care se pricepea la educație. Țin minte și acum, că prima conferința de presă, de anunțare a proiectului a fost în cafeteria Codecs, de pe starda Agricultori. Am lucrat împreună cu Codecs la structură, am stabilit și prețul împreună cu ei, preț care a rămas la fel, de atunci.
Îmi amintesc că președintele Codecs, Cătălin Ionescu, ne spunea, că facem o școală pentru industrie, la prețul orelor de meditație la fizică de clasă a XI-a. Și așa a rămas, pentru că, în definitiv,
este o școală în interesul comunității, nu e pentru a face cineva bani. Este un proiect gândit și derulat, exclusiv în interesul industriei.
Afrodita Blasius a fost încântată de cum a auzit de idee:
Auzisem de școală la o întâlnire a IAA-ului, la o prezentare, și m-a încântat pe loc ideea pe care o expusese Felix Tătaru vizavi de educație, mai ales că acesta este unul dintre rolurile importante ale IAA-ului – să ajute industria în contextul în care, la acel moment, nu era forță de muncă tocmai bine școlită.
La facultățile de profil nu se învață marketing aplicat, publicitate aplicată și atunci ideea unei școli a fost super-binevenită.
Pe vremea aceea eram proaspătă membră IAA și într-o bună zi, m-a sunat Victor Dobre că să mă întrebe dacă nu vreau să predau la școală. Desigur, am acceptat cu plăcere. Ulterior m-am întâlnit cu el, cu Dan Petre și Cristina Gheorghe și mi-au povestit ceva mai mult despre ideea școlii, de unde a plecat nevoia, care era programă școlii și m-a încântat ideea.
M-au cooptat în echipă lor pentru a avea grijă de curricula cursului de marketing. Cred că era cu aproximativ jumătate de an înainte de începe prima serie de Modul de școală.
Cu entuziam, ne-am suflecat mânecuțele și ne-am apucat de treabă. Înainte de a lansarea primului modul am făcut și un fel de repetiție generală – m-am dus și am ținut un curs la SNSPA că să văd cum mă descurc cu studenți și cu predat.
Dan Petre ne împărtășește despre cercetarea inițială:
Îmi aduc aminte, nu cu maximă precizie, că a durat cel puțin un an de zile, pentru că am făcut acest proiect by the book în sensul că
după ce am avut prima idee, am început să o validăm cu alți oameni din industrie, după ce am primit feedback-urile pozitive am început să construim o mică structură, după care am făcut research. Am mers atât la potențialii beneficiari, cât și la stakeholderi.
După ce am avut rezultatele research-ului am consolidat structura și am început să o validăm definitiv cu oamenii importanți din industrie și abia apoi i-am dat drumul. Deci a fost de la gândul inițial, aproape un an de zile.
Gândul inițial a fost de la stakeholderi – de la beneficiari – atât de la client – Alexandra Olaru care lucra atunci la Unilever, cât și în agenție – Felix Tătaru. După care, ei au făcut un lucru, pe care îl face orice echipă înțeleaptă, au aplicat la specialiști, la oameni care lucrau în zonă de academia și de HR și am început să construim echipă.
Am fost eu, Cristina Gheorghe, Afrodită Blasius, cum spuneam Alexandra Olaru, Felix Tătaru și s-au mai implicat în proiect și câțiva oameni pasionați de domeniu, care voiau să schimbe ceva în zonă de educație. Și nu în ultimul rând, Victor Dobre, care a fost suflul organizatoric al întregului proiect, ne-a ținut pe toți împreună.
Cristina Gheorghe s-a ocupat de cercetarea calitativă
Îmi aduc aminte de toamna anului 2006, când Felix Tătaru m-a rugat să ajut să creăm o școală de marketing și comunicare în România și prima întâlnire a fost în grădina de la GMP, împreună cu Victor Dobre, Dan Petre, Felix și cu mine.
În acea discuție, care a fost foarte productivă, țin minte că ne-am hotărât să facem o cercetare de piață și anume să plecăm de la nevoile oamenilor din marketing și comunicare pe diferite nivele și să înțelegem care sunt nevoile lor de dezvoltare – ce anume au nevoie să învețe că să fie mai buni, că să performeze la nivelul așteptărilor pieței din momentul respectiv.
Dan Petre a inițiat această cercetare cantitativă, atât pentru oamenii de marketing din multinaționale, cât și pentru cei din agențiile de comunicare.
Eu m-am ocupat de zonă calitativă și așa, de la aceste două studii, am creionat structura conținutului modulelor pentru marketing și comunicare și, de asemenea, am avut și o strategie de a pregăti două module într-o prima fază – un modul pentru începători și un modul pentru middle management din ambele industrii.
Îmi aduc aminte că atunci m-am ocupat și de relația cu doi consultanți din străinătate – Mark Jejevski – fost director de dezvoltare la O&M și McCann și John Griffith – responsabil de cercetare la o firmă foarte bună din UK. Cu ei am reușit să creionam această structură și ne-a ajutat foarte mult în a creeă conținuturile pentru Școala IAA.
Victor Dobre completează:
A fost primul meu proiect în asociație și știu că l-am iubit foarte mult încă de la bun început.
Școala a pornit pur și simplu cu un grup entuziast de lucru destul de mic față de posibilitățile de atunci și față de nevoi – cu Cristina Gheorghe, Dan Petre, Afrodita Blasius, bineînțeles cu mine și cu Irina Iliescu.
La început aveam întâlnirile pe terasa de la Cina, pentru că IAA nu avea sediu, ne întâlneam ba la Felix în sală de meeting, ba la Alexandra, la Unilever, și încet-încet am pus bazele școlii la modul teoretic, după care a urmat un research uriaș, în care am încercat să înțelegem ce așteaptă angajatorii și din partea clienților și din partea agențiilor, de la un angajat.
Am reușit să structuram trei nivele de competență, pe care le numisem atunci, în mod “foarte creative” – Modulul 1, Modulul 2 și Modulul 3.
Am reușit să înțelegem competențele pe fiecare modul, am reușit să realizăm, cu ajutorul lui Dan, Afrodita și Cristina Gheorghe, matricea de KSA-uri (Knowledge, Attitude and Skills) pe fiecare disciplină și am ajuns în măreața situația în care trebuia să căutăm profesori, pe care să nu-i plătim, pentru că n-aveam foarte mare buget atunci.
Școala nu era neapărat un proiect, dar am vrut să o facem pentru că era foarte frumoasă că idee. Așa că am găsit o garnitură de oameni sufletiști, care au predat gratis câteva module, în așa fel încât să putem pune școală pe picioare. Nu neapărat să devină un centru de profit – pentru că banii nu contează, dar e frumos să îi ai…
De la teorie la practică a durat cam un an și jumătate și poate că ar fi durat mai mult dacă n-am fi avut sprijinul fundației Codecs, și vreau să-i mulțumesc „post mortem” lui Cătălin Ionescu pentru că ei ne-au dat foarte mult know how în ceea ce privește infrastructura și gestionarea procesului. Ei ne-au învățat cum să facem școala și ce să facem.
Eforturile echipei au fost recompensate la scurt timp, printr-un premiu „Best Practice” oferit Școlii în 2008 de către IAA Global, anul în care filiala IAA România a obținut și premiul Golden Tulip.
