Următoarea noastră invitată în seria de discuții cu leaderi din industriile creative este Teo Călin, cea care ne ajută de ani de zile cu înscrierile la Effie și alte competiții ale industriei, fața mereu zâmbitoare care ne întâmpină la Internetics, Diploma sau alte evenimente marca The Institute.
Am vrut să aflăm cum vede Teo schimbările din industria de advertising & events aferente perioadei actuale, ce mecanisme de refacere sunt posibile dar și ce relevanță mai au școlile de comunicare în contextul inflației de cursuri online gratuite. 👇
Salutare, Teo! De mult timp ești the go-to person pentru o mulțime de evenimente din industria noastră, de la Effie, la Internetics, ADC sau mai vechiile AdPrint sau ADOR. Ne poți povesti câte ceva despre drumul tău profesional și cum vezi că s-a schimbat domeniul în acești ani?
Salut! Ȋmi place asta cu the go-to person, cred ca e un atribut mişto de avut pe plan profesional, dar şi un frumos obiectiv de urmărit constant pe plan personal.
Am făcut mate-info în liceu şi îmi place să mă raportez la cifre, aşă că drumul meu profesional înseamnă 11 ani în industrie, 11 ani de Millenium Communications sau The Institute cum îl ştie acum lumea, un cumul de peste 80 de ediţii de AdPrint, ADOR, Şcoala ADC*RO, ADC Awards, Lady Steps, ADC Focus, Noaptea Agenţiilor, Internetics, Romanian Design Week, Diploma şi Effie.
Nu am enumerat tot, dar aş mai zice totuşi si de experienţa din Prime România, vreo 3 ani în care simţeam că pot sa fac orice, în care am învăţat foarte multe şi am făcut proiecte foarte tari. Şi am rămas şi cu nişte prieteni fantastici. Prin proiectele din Prime am aflat şi de Millenium şi de tot ce făceau atunci. Nu am mai prins AdPrint organizat la munte, dar am făcut de toate, de la baze de date şi telefoane către toate agenţiile europene de publicitate cu discurs scris într-un word pe care îl citeam de fiecare dată că mi-era teamă să nu pronunţ ceva prost în engleză până la a gândi cap-coadă o structură de festival.
Domeniul s-a schimbat clar în anii aştia, aşa cum trecem şi noi prin diverse etape: porneşti foarte entuziasmat de tot, deşi nu te pricepi la multe, faci pe parcurs şi multe lucruri bune şi multe prostii, intri apoi într-o linie mai aşezată şi mai matură şi te întorci din când în când la micile nebunii, să simţi că eşti încă tânăr. Mai departe nu ştiu cum va fi, că sunt încă tânără 😊
Și, ca să dăm afară de la bun început elefantul roz: ce efect a avut și are pandemia asupra acestor evenimente, cum crezi că se vor modifica ele în online?
Cred mult în online şi în ce poţi face prin tehnologie, dar cred mult şi în emoţia generată de o sală plină de oameni de la o gală de premiere sau un vernisaj de expoziţie. Am avut toţi o perioadă complicată, cu amânări şi multe întrebări dacă şi cum facem, dacă ştim să schimbăm, ce spune despre noi dacă nu ştim să schimbăm.
Noi lucrăm în general la foc automat, cu multe de făcut şi planuri clare pe toate palierele şi cred că asta a fost cel mai greu: să lucrăm cu acest nor mare de incertitudine deasupra noastră, nor care se încăpăţânează să rămână pe poziţii, deşi iată ce căldură mare ne înconjoară. Le vom face însă pe toate în variantă modificată, fie că asta înseamnă mutarea lor în online, fie că ne adunăm în grupuri mai mici să ne bucurăm împreună. Lumea a încetinit poate un pic, dar nu s-a oprit şi cred că e important să nu ne oprim şi să construim în continuare, chiar dacă asta înseamnă momentan să transformăm un desfăşurător pentru scena Ateneului într-un desfăşurător pentru Zoom.
The Institute va organiza RDW în septembrie, sub tema CHANGE, un eveniment și offline, la Combinatul Fondului Plastic. Cum credeți că va fi această ediție, sub auspiciile covid?
Romanian Design Week 2020 va fi sigur o ediţie atipică, cu o temă aleasă de nişte colege care posibil să fi studiat tacticile de prezicere ale Caracatiţei Paul: Change. Se gândesc trasee de acces şi măsuri de siguranţă pentru vizitatori, să zicem că „experienţa vizitatorului” a căpătat o nouă zonă de interes faţă de cum o defineam până anul acesta în excelurile noastre de organizare. Dar rămâne un content musai de văzut, rămân designerii, curatorii şi toţi cei care fac din RDW un eveniment valoros, asa că vă aşteptăm în septembrie. Pe rând, dar pe toţi!
Care ar fi „mecanismele de refacere” ale industriei de advertising, în general, cât și ale industriei de evenimente, pe care le vezi?
Simt că trebuia un răspuns mai tehnic aici, dar eu zic că timpul este un mecanism de refacere universal. Are însă două feţe: te ajută să treci peste, să revii la un normal cu care te simţeai bine înainte şi în care ştiai cum funcţionează lucrurile, dar te şi face să uiţi.
Ar ajuta deja să luăm notiţe să nu uităm şi să vedem dacă e cazul de fapt de o reconstrucţie sau doar de puţin mai multă răbdare.
Cred ca a fost şi este în continuare o perioadă bună de analiză pentru ambele industrii în discuţie şi nu numai, schimbări mai mici sau mai mari vor fi, cred însă că dacă fiecare organizaţie sau individ ştie să-şi explice de ce face un anumit lucru îşi va da şi răspunsul dacă trebuie păstrat, modificat sau abandonat.
Ca manager de proiect la Școala*ADC, cum vezi relevanța școlilor de marketing și comunicare* în contextul actual, post-pandemic sau al „noii-normalități”, în care a apărut o inflație de cursuri/ ateliere / workshopuri online gratuite?
*fie ele cu focus pe creație, cum e cazul Școlii ADC, sau pe planning & strategy cum e Școala IAA.
Pe de o parte, e foarte tare că avem la dispoziție cursuri gratuite de la Universități de prestigiu și că putem lua parte la conferințe internaționale sau paneluri cu diferiți specialiști. Asta poate crea, pe de o parte, FOMO digital, dar poate crea și o iluzie că învățăm o mulțime de lucruri, dar fără experiența fizică să rămânem detașați (cu ochii în the second screen) și de fapt să nu acumulăm nimic din aceste cursuri.
Tu cum vezi lucrurile? Crezi că mai merită să investești (individual sau companie) într-o școală de marketing/ comunicare când sunt atât de multe resurse la liber?
Structura şi învăţatul de la A la Z rămân la fel de importante şi nu cred că pot fi înlocuite de informaţii colectate din oricât de multe surse, deşi în lunile astea a fost minunat că am avut acces la toate aceste cursuri şi că atât de mulţi specialişti şi-au pus la dispoziţie timpul şi know how-ul lor.
Mi se pare că e ca şi cum te-ai uita la episoade random dintr-un serial sau ai citi întâi numerele pare dintr-o carte. Ai nevoie de background, ai nevoie să înţelegi contextul, cum ajungi într-un punct şi mai ales de ce.
Sigur că te poţi uita direct la un film de 2 ore în care treci prin toate, rămâne aşadar o chestiune de cum preferi să îţi iei informaţia. Aş zice că ambele lucruri sunt necesare şi, ca sa ies din metaforă, Şcoala ADC îşi are rolul bine stabilit şi contribuie an de an la îmbogăţirea industriei de advertising cu minţi fresh şi talentate.
Ne place să peak in people’s bookmarks, iar în această perioadă am văzut enorm de multă comunicare generică. Tu ai văzut campanii mișto pe care să ni le împărtășești și nouă?
Am văzut toate clişeele, am văzut şi ad-uri care m-au emoţionat, mi-e dor să văd mai des reclame care mă fac să râd. Exemple concrete nu aş da, că mă simt ca o mamă care ar trebui să spună răspicat că unul dintre copiii ei e mai frumos şi mai destept, iar despre copiii altora nu e frumos să-ţi dai cu părerea.
